Carmen DOBJANSCHI, Alexandru POPA, Eduard ADAMESCU, Antoine EDU and Alexandru MATEI

REZUMAT

Obiectiv. Găsirea unei corelaţii între severitatea neuropatiei diabetice periferice şi anumite complicaţii cronice ale diabetului zaharat tip 2 (DZ tip 2).

Material şi metodă. Au fost evaluaţi 93 de pacienţi cu DZ tip 2, vârsta 61,67 ± 10,81 ani şi o durată medie a diabetului 9,18 ± 7,63 ani. S-au urmărit: nivelul hemoglobinei glicozilate (HbA1c), profilul lipidic, indexul de masă corporală (IMC) (kg/m²) şi prezenţa complicaţiilor cronice micro şi macrovasculare consemnate în foile de observaţie clinică. Severitatea neuropatiei diabetice (ND) periferice a fost estimată cu ajutorul scorul Toronto.

Rezultate. Complicaţiile cronice macrovasculare au fost prezente la 86% din pacienţii cu DZ tip 2, iar cele microvasculare au fost evidenţiate la 82%. Prevalenţa ND periferice senzitive a fost conform scorului Toronto: 24% neuropatie uşoară, 22% neuropatie moderată, 36% neuropatie severă. S-a observat că prevalenţa ND periferice creşte odată cu severitatea retinopatiei diabetice (RD) (p=0,002). Grupul de pacienţi care nu prezintă RD are un scor Toronto semnificativ mai mic decât grupul care are retinopatie neproliferativă (p=0,002), respectiv retinopatie proliferativă (p=0,012). Există o corelaţie semnificativă statistic şi pozitivă între scorul Toronto şi severitatea bolii renale (BR) (τ=0,19, p=0,036, r2=0,04).

Concluzii. Prezenţa neuropatiei diabetice, apreciată prin scorul Toronto, este un bun indicator pentru aprecierea riscului de apariţie şi a severităţii altor complicaţii cronice microvasculare la pacienţii cu DZ tip 2.

Cuvinte cheie: diabet, neuropatie, scor Toronto, retinopatie

Full text | PDF