Corina RĂDULESCU, Georgeta PATRASCU, Radu MATEESCU, Alexandru MATEI and Antoine EDU

REZUMAT

Prematuritatea reprezintă una din entităţile obstetricale ale cărei consecinţe sunt din cele mai complexe şi redutabile, atât medicale, cât şi în plan social şi economic. Naşterea prematură este una din cele mai importante cauze de morbiditate şi mortalitate perinatală, reprezentând aproape 30% din decesele neonatale, chiar în condiţiile actuale. În determinismul prematurităţii intervin numeroşi factori de risc care acţionează direct sau indirect şi de cele mai multe ori simultan, în asociere. Doar prin cunoaşterea şi evidenţierea acestora este posibilă aprecierea existenţei riscului de naştere prematură şi aplicarea tratamentului adecvat. Nou-născutul prematur poate fi afectat imediat, când riscul este vital, cât şi secundar, prin numeroase sechele, cele mai grave fiind cele neurologice. Articolul doreşte să sublinieze importanţa dispensarizării corecte a gravidelor cu risc de naştere prematură în cadrul consultaţiilor prenatale, precum şi necesitatea asistenţei în maternităţi cu dotarea adecvată şi în condiţiile unei colaborări strânse între obstetrician, neonatolog şi reanimator.

Cuvinte cheie: mortalitate perinatală, naştere prematură, prematuritate

Full text | PDF

Carmen DOBJANSCHI, Alexandru POPA, Eduard ADAMESCU, Antoine EDU and Alexandru MATEI

REZUMAT

Obiectiv. Găsirea unei corelaţii între severitatea neuropatiei diabetice periferice şi anumite complicaţii cronice ale diabetului zaharat tip 2 (DZ tip 2).

Material şi metodă. Au fost evaluaţi 93 de pacienţi cu DZ tip 2, vârsta 61,67 ± 10,81 ani şi o durată medie a diabetului 9,18 ± 7,63 ani. S-au urmărit: nivelul hemoglobinei glicozilate (HbA1c), profilul lipidic, indexul de masă corporală (IMC) (kg/m²) şi prezenţa complicaţiilor cronice micro şi macrovasculare consemnate în foile de observaţie clinică. Severitatea neuropatiei diabetice (ND) periferice a fost estimată cu ajutorul scorul Toronto.

Rezultate. Complicaţiile cronice macrovasculare au fost prezente la 86% din pacienţii cu DZ tip 2, iar cele microvasculare au fost evidenţiate la 82%. Prevalenţa ND periferice senzitive a fost conform scorului Toronto: 24% neuropatie uşoară, 22% neuropatie moderată, 36% neuropatie severă. S-a observat că prevalenţa ND periferice creşte odată cu severitatea retinopatiei diabetice (RD) (p=0,002). Grupul de pacienţi care nu prezintă RD are un scor Toronto semnificativ mai mic decât grupul care are retinopatie neproliferativă (p=0,002), respectiv retinopatie proliferativă (p=0,012). Există o corelaţie semnificativă statistic şi pozitivă între scorul Toronto şi severitatea bolii renale (BR) (τ=0,19, p=0,036, r2=0,04).

Concluzii. Prezenţa neuropatiei diabetice, apreciată prin scorul Toronto, este un bun indicator pentru aprecierea riscului de apariţie şi a severităţii altor complicaţii cronice microvasculare la pacienţii cu DZ tip 2.

Cuvinte cheie: diabet, neuropatie, scor Toronto, retinopatie

Full text | PDF