Cornelia ZETU, Rubin MUNTEANU, Simona CARNICIU, Andrada MIHAI and Constantin IONESCU-TIRGOVISTE

REZUMAT

Obezitatea şi diabetul zaharat sunt două afecţiuni strâns intercorelate, cu o incidenţă crescută în lume, mortalitatea legată de aceste două afecţiuni fiind estimată a se dubla între 2005 şi 2030. Datorită limitărilor tratamentului medical al celor două afecţiuni, tratamentul chirurgical al obezităţii a înregistrat o creştere de 10 ori în ultima decadă. Ameliorarea rapidă a homeostaziei glicemice, disproporţionată cu gradul pierderii în greutate, sugerează efectul chirurgiei bariatrice de ameliorare a mecanismelor fundamentale fiziopatologice de apariţie a diabetului zaharat.

Obiectivele studiului. Evaluarea efectului chirurgiei bariatrice, în particular gastric sleeve, asupra funcţiei beta-pancreatice şi a statusului ponderal.

Material şi metode. Este un studiu prospectiv, randomizat, pe o perioadă de 5 ani, ce a cuprins 88 de subiecţi obezi, ce au suferit o intervenţie chirurgicală de gastric sleeve, cu sau fără tulburări de glicoreglare cunoscute. Evaluarea funcţiei beta-pancreatice şi compoziţia corporală au fost realizate la baseline, la fiecare 6 luni în primul an, apoi anual.

Rezultatele obţinute. La 5 ani după intervenţia chirurgicală, atât la pacienţii cu diabet zaharat, cât şi la cei nediabetici s-a înregistrat o reducere marcată graduală a indicelui de masă corporală, perimetrului taliei şi perimetrului şold, cu obţinerea unor valori de 26,76 ± 7,9 kg/m2 vs 35,1 ± 6,9 kg/m2 , 89,59 ± 15 cm vs 93,5 ± 10 cm şi respectiv, 106,38 ± 11,2 cm vs 102,4 ± 15,2 cm.

În ceea ce priveşte controlul glicemic, la pacienţii cu T2DM, media glicemiei a jeun (FPG) şi media HbA1c a scăzut semnificativ, de la 165,6 ± 28,5 mg/dl la 101,2 ± 12,8 mg/dl (p < 0,001), respectiv de la 7,6 ± 0,7% la 6,1 ± 0,4% (p < 0,001) la 5 ani postoperator. O reducere semnificativă a nivelurilor plasmatice a jeun a insulinemiei şi peptidului C au fost observate la fiecare etapă de evaluare în comparaţie cu valorile preoperative (16,5 ± 10,4 μU/ml şi, respectiv, 2,68 ± 1,2 ng/ml) la pacienţii cu diabet, evidenţiind îmbunătăţirea funcţiei β pancreatice asociată ameliorării controlului glicemic.

La sfârşitul perioadei de urmărie, s-a constatat o rată de ameliorare a T2DM de 38,46%; ratele remisiei parţiale şi totale a T2DM au fost egale, de 30,77%.

Concluzie. Laparoscopic gastric sleeve asigură un control glicemic durabil timp de 5 ani, restabilind funcţia beta-pancreatică şi reducând masa de ţesut adipos, corectând astfel mecanismele fiziopatologice de apariţie a diabetului zaharat tip 2.

Cuvinte cheie: obezitate, gastric sleeve, control glicemic

Full text | PDF

Andrada MIHAI, Daniela LICAROIU, Cornelia ZETU, Cristian GUJA, Mirela CULMAN, Simona CARNICIU, Felicia STROE and Constantin IONESCU-TIRGOVISTE

REZUMAT

Obiective. Scopul studiului este evaluarea structurii factoriale şi a tendinţei de agregare a diferitelor componente ale sindromului metabolic (SM) la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 (DZ2) nou descoperit folosind tehnica analizei factoriale exploratorii.

Material şi metodă. Am realizat un studiu cross-secţional pe 1.111 persoane (551 de femei şi 560 de bărbaţi) cu DZ2 nou descoperit. 88,6% dintre subiecţi au prezentat şi SM, iar la aceştia am procedat mai departe la identificarea factorilor ce definesc SM prin aplicarea analizei factoriale, metoda componentelor principale.

Rezultate. Au fost selectaţi patru factori care explică 78,5% din SM: factorul 1 – definit de glicemie şi hemoglobina glicată ce explică ~24% din SM; factorul 2 – definit de valorile tensiunii arteriale ce explică ~21% din SM; factorul 3 – definit de HDL-colesterol şi trigliceride ce explică 17,5% din SM; factorul 4 – definit de obezitate şi insulinemie, ce explică 16,5% din SM. La femei se menţine aceeaşi componenţă a factorilor ca şi în cazul întregului lot de studiu, iar aceştia explică SM în procente de: 24 (factorul 1); 21,5 (factorul 2); 18 (factorul 3); respectiv 15,5 (factorul 4). La bărbaţi s-au identificat doar 3 factori: factorul 1 (glicemie şi hemoglobina glicată), ce explică 27% din SM; factorul 2 (tensiunea arterială), ce explică 20,5% din SM; factorul 3 (obezitate şi insulinemie), explicând 19% din SM.

Concluzii. Identificarea a patru factori în structura SM vine ca argument în sprijinul patogeniei multifactoriale a SM. Factorii identificaţi nu explică însă pe deplin patogenia SM (aproximativ 20% rămâne neexplicată), fiind necesare studii ulterioare şi, poate, introducerea unor noi componente sau markeri care să explice în totalitate fenomenul.

Cuvinte cheie: sindrom metabolic, diabet zaharat de tip 2, analiză factorială

Full text | PDF