A. GHEMIGIAN, I. POPESCU, E. PETROVA, N. DUMITRU and C. DUMITRACHE

REZUMAT

În ultimul secol speranţa de viaţă a crescut semnificativ şi se estimează că, în anul 2030, 21% din populaţia globului va avea >65 de ani. Malnutriţia vârstnicului este considerată la ora actuală o problemă la nivel global, care se adânceşte şi afectează şi ţările dezvoltate din punct de vedere economic.

Cauzele malnutriţiei vârstnicului sunt multiple. Reducerea aportului alimentar se soldează cu scăderea aportului de kilocalorii, dar şi de nutrienţi. Consecinţele sunt severe la nivel individual (scăderea calităţii vieţii şi creşterea mortalităţii), dar sunt importante şi pentru comunitate (creşterea cheltuielilor prin servicii medicale).

Studiile au dovedit clar că nutriţia adecvată duce la scăderea perioadelor de spitalizare, a complicaţiilor şi chiar a mortalităţii. Vârstnicii trebuie să consume alimente bogate în nutrienţi şi sărace în calorii şi să evite alimentele cu „calorii goale“. În plus, ţinând cont de modificările specifice, pentru anumiţi nutrienţi este necesară suplimentarea prin comprimante sau alimente fortifiate.

De aceea este important screeningul sistematic al malnutriţiei în rândul populaţiei vârstnice, identificarea şi corectarea cauzelor nefiziologice reversibile. Cel mai frecvent utilizat instrument de screening este chestionarul Mini Nutritional Assessment. În prezentul articol sunt redate rezultatele acestui chestionar aplicat la un lot de 50 de persoane cu vârsta > 65 de ani.

Keywords: vârstnic, malnutriţie, scădere ponderală, nutrienţi

Full text | PDF

A. GHEMIGIAN, I. POPESCU, E. PETROVA, C. DUMITRACHE and D. PAUN

REZUMAT

Introducere. Asocierea dintre concentraţia vitaminei D şi diverse condiţii patologice a fost extensiv studiată în literatura medicală din ultimii ani. O atenţie similară a fost acordată statusului vitaminei D, ceea ce a dus la constatarea faptului că deficitul acesteia are o prevalenţă semnificativă în rândul tuturor categoriilor de populaţie (indiferent de rasă, vârstă, starea de graviditate). Consecutiv, au fost revizuite recomandările terapeutice în sensul creşterii necesarului zilnic, a dozelor recomandate, precum şi a nivelului ţintă – concentraţia de 25HO-vitamina D considerată optimă.

Obiectiv. Evaluarea dozelor orale de vitamina D necesare pentru normalizarea şi menţinerea nivelului plasmatic optim de 25HO-vitamina D, aşa cum rezultă din experienţa noastră.

Material şi metodă. Am efectuat un studiu retrospectiv în care am inclus 32 de paciente aflate în evidenţa Institutului Naţional de Endocrinologie „C.I. Parhon“ Bucureşti pentru tratamentul osteoporozei. Pacientele au fost evaluate periodic prin dozarea 25HO-vitaminei D, iar dozele de colecalciferol au fost ajustate în funcţie de rezultate, cu scopul de a obţine un nivel plasmatic optim de 25HO-vitamina D (>30 ng/ml).

Rezultate. Aproape toate pacientele (93,75%) au beneficiat de doze progresiv crescute de colecalciferol. Doar 2 paciente (6,25%) au avut de la început un nivel optim de 25HO-vitamina D şi l-au menţinut sub o doză mică (500 UI) de colecalciferol. Doza de 500 UI/zi este eficientă doar pentru menţinerea unui nivel iniţial optim/aproape optim. Eficienţa dozei de 1.000 UI/zi creşte cu perioada de administrare, fiind 100% după 1 an în lotul nostru. 1.500-2.000 UI: eficienţa dublă faţă de doza anterioară în primul an. Sub 2.500- 3.000 UI/zi se produce creşterea rapidă (6 luni) a nivelulului plasmatic de 25HO-vitamina D.

Concluzie. Pentru tratamentul deficitului de vitamina D sunt necesare doze mari de colecalciferol, eficienţa crescând odată cu perioada de administrare.

Cuvinte cheie: colecalciferol, 25HO-vitamina D, nivel optim

Full text | PDF