Elena ANDRUS and Ana Maria VLADAREANU

REZUMAT

Leucemia limfatică cronică este o boală cu evoluţie naturală îndelungată, care beneficiază de o terapie cu eficienţă redusă şi foarte rar de răspuns complet la tratament. Tot mai mulţi pacienţi sunt diagnosticaţi în stadii asimptomatice şi la vârste tot mai tinere. Progresele recente în descoperirea mecanismelor moleculare implicate în patogeneza bolii, însoţite de apariţia de noi agenţi terapeutici, lansează o provocare continuă pentru clinicieni în stabilirea conduitei terapeutice la aceşti pacienţi. În paralel, au fost realizate studii pentru a evidenţia acei factori care influenţează efectiv răspunsul terapeutic şi durata acestuia – markerii de prognostic, în scopul adoptării unei strategii terapeutice cât mai adaptate la caz. Deşi stadializarea clinică rămâne baza pentru evaluarea prognosticului în leucemia limfatică cronică, o serie de markeri biologici, în special markeri serici, anomaliile citogenetice, statusul mutaţional IgVH, expresia CD38 şi ZAP-70 în celulele leucemice, oferă informaţii prognostice importante şi independente. Înainte de a fi încorporaţi în practica clinică de zi cu zi, aceşti markeri necesită însă standardizare şi validare în studii prospective mai mari. În prezent se încearcă combinarea acestor markeri prognostici pentru a obţine un sistem integrat de stratificare a riscului, cu largă aplicabilitate clinică.

Cuvinte cheie: leucemie limfatică cronică, markeri de prognostic, biomarkeri

Full text | PDF