Valeriu TEODORESCU and Tiberiu NANEA

REZUMAT

Dovada experimentală a unei asocieri între riscul de aritmii letale şi semnele unei creşteri a activităţii simpatice sau scăderii celei vagale a încurajat studierea unor markeri cantitativi ai activităţii nervoase autonome. Variabilitatea ritmului cardiac (VRC) reprezintă unul dintre cei mai promiţători astfel de markeri. Semnificaţia şi importanţa parametrilor VRC sunt mai complexe decât se apreciază în general şi există riscul de a trage concluzii incorecte sau de a face extrapolări excesive şi nefondate. De aceea a apărut necesitatea standardizării nomenclaturii, definirii cu exactitate a termenilor, specificării metodelor standard de măsurare, stabilirii corelaţiilor fiziologice şi fiziopatologice, identificării aplicaţiilor clinice. VRC a devenit termenul acceptat pentru descrierea variaţiilor, ca şi a valorilor instantanee ale AV şi intervalelor RR. Datorită noilor tipuri de înregistrări electrocardiografice, digitale, de înaltă frecvenţă, pe 24 de canale, s-au perfecţionat cunoştinţele despre corelaţiile fiziologice şi fiziopatologice ale VRC şi posibilitatea de a cuantifica riscul mortalităţii.

Cuvinte cheie: variabilitatea ritmului cardiac (VRC), infarct de miocard

Full text | PDF