Mara BALTEANU, Mihaela TANASESCU, Gina CIOLAN and Constantin MARICA

REZUMAT

În 2014 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a adoptat o nouă strategie de control a tuberculozei – boala infecţioasă cu cea mai mare mortalitate în lume după SIDA. Această nouă strategie – The End TB Strategy – are ca ţinte reducerea îmbolnăvirilor prin tuberculoză cu 90% în fi ecare an şi a mortalităţii prin tuberculoză cu 95% în fiecare an la nivel mondial, astfel încât până în 2035 tuberculoza să nu mai fie considerată o problemă mondială de sănătate publică. În Raportul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind tuberculoza publicat în 2014 se estimează că aproximativ o treime din populaţia lumii este infectată cu Myc. tuberculosis (cca 2 miliarde locuitori); dintre aceştia 5-10% vor dezvolta boala activă, alimentând astfel pandemia de TB. Este deci un obiectiv esenţial să diagnosticăm aceste cazuri de infecţie latentă prin tuberculoză şi să stabilim criterii precise de tratament al acestei infecţii. Testul tuberculinic este un procedeu important de evidenţiere a infecţiei TB într-un organism, iar rezultatele obţinute în ultimii ani în genomica micobacteriană şi în imunologia celulară umană au condus la punerea la punct a altor teste care detectează infecţia tuberculoasă, dintre care cel mai frecvent utilizat este testul care măsoară eliberarea de IFN-γ (Interferon gamma releasing assay-IGRA). Orice pacient cu risc crescut de progresie a infecţiei către boală şi care are un test cutanat sau IGRAs pozitiv este un candidat pentru tratament. Pacienţii imuno-compromişi (infectaţi HIV, în tratament cu anti-TNFα, transplant de organ, medicaţie imunosupresoare) cu ILTB au un risc mai ridicat de reactivare. Pacienţii imuno-compromişi cu ILTB ar trebui să primească un tratament preventiv.

Cuvinte cheie: infecţia tuberculoasă latentă, persoane cu risc, diagnostic, tratament

Full text | PDF