Corelatii genotip-fenotip la pacientii cu hiperplazie adrenala congenitala prin deficit de 21-hidroxilaza

Romanian Journal of Medical Practice | Vol. IX, No. 1 (33), 2014

ISSN 1842-8258 | e-ISSN 2069-6108
ISSN-L 1842-8258
DOI: 10.37897/RJMP

National Awards “Science and Research”

NEW! RJMP has announced the annually National Award for "Science and Research" for the best scientific articles published throughout the year in the official journal.

ICMJE- Recommendations

Read the Recommendations for the Conduct, Reporting, Editing, and Publication of Scholarly work in Medical Journals.

Promoting Global Health

The published medical research literature is a global public good. Medical journal editors have a social responsibility to promote global health by publishing, whenever possible, research that furthers health worldwide.

Diana PAUN, Ruxandra HRISTEA, Constantin DUMITRACHE, Rucsandra DANCIULESCU MIULESCU, Dumitru FERECHIDE and Catalina POIANA

REZUMAT

Hiperplazia adrenală congenitală constituie un sindrom determinat de erori moştenite genetic în steroidogeneza adrenală, fiecare afecţiune în parte caracterizându-se printr-un deficit enzimatic care afectează sinteza de cortizol la nivelul cortexului adrenal. Enzima cel mai frecvent implicată în determinismul hiperplaziei adrenale congenitale este 21-hidroxilaza, al cărei deficit constituie o cauză majoră a intersexualităţii întâlnite la nou-născuţi. Mai rar, hiperplazia adrenală congenitală este determinată de deficitul de 11-beta hidroxilaza, 3-beta hidroxisteroid dehidrogenaza, 17-alfa hidroxilaza/17,20-liaza şi StAR (steroidogenic acute regulatory protein). Deşi există o serie de trăsături comune, simptomatologia clinică şi profilul hormonal prezintă o specificitate aparte în funcţie de tipul de deficit enzimatic implicat. Fiind o boală cu transmitere autosomal recesivă, gradul afectării genice care determină reducerea activităţii enzimatice se corelează strâns cu severitatea expresiei fenotipice. Aproximativ 90% dintre cazurile de hiperplazie adrenală congenitală sunt datorate deficitului de 21-hidroxilază. Deficitul acestei enzime determină scăderea secreţiei de cortizol, creşterea secreţiei de ACTH şi, consecutiv, producţie crescută de androgeni (forma virilizantă simplă); 75% din pacienţi asociază şi deficit al secreţiei de mineralocorticoizi (forma cu pierdere de sare). Există şi o formă non-clasică, cu debut tardiv, această formă fiind astăzi recunoscută ca o cauză secundară a sindromului ovarului polichistic şi este mult mai frecventă decât forma clasică de boală. Cel mai uşor mod de a stabili corelaţia dintre genotip şi fenotip este determinarea mutaţiilor caracteristice fiecărui tip de deficit de 21-hidroxilază în parte. Mutaţiile de tip deleţii sau mutaţii nonsens inactivează complet activitatea enzimatică şi sunt cel mai adesea asociate cu forma cu pierdere de sare. Mutaţiile care păstrează 1-2% din activitatea normală sunt în principal prezente la pacienţii cu forma simplă virilizantă. Gradul în care fiecare mutaţie afectează activitatea enzimatică este strâns, dar nu complet corelat cu severitatea fenotipului.

Cuvinte cheie: hiperplazie, mutaţie, 21-hidroxilază

Full text | PDF