Svetlana COJOCARI

REZUMAT

Sindromul metabolic reprezintă o problemă de mare actualitate, prin creşterea alarmantă a prevalenţei acestuia la copii, precum şi prin prisma complexităţii mecanismelor fiziopatologice, multiplelor variante posibile de asocieri a componentelor clinice cu mare risc de a genera diverse complicaţii. Acest fapt impune diagnosticul precoce al factorilor de risc asociaţi cu acest sindrom şi identificarea la etape preclinice a sindromului metabolic prin noi biomarkeri non-invazivi.

Obiectivele studiului. Determinarea prevalenţei sindromului metabolic la copiii obezi conform criteriilor Federaţiei Internaţionale de Diabet; estimarea informativităţii metodei HOMA-IR de apreciere a insulinorezistenţei; evaluarea rolului unor adipokine ca biomarkeri de diagnostic precoce al dereglărilor metabolice.

Material şi metode. Cercetarea a inclus 218 copii supraponderali şi obezi cu vârsta 10-18 ani. Diagnosticul sindromului metabolic (SM) s-a stabilit conform consensului IDF (Federaţiei Internaţionale de Diabet) pentru definirea sindromului metabolic la copii (anul 2007). Glicemia bazală, parametrii profilului lipidic (colesterol total, LDL colesterol, HDL colesterol, trigliceride) au fost determinate prin metoda colorimetrie optică. Adiponectina, leptina serică şi TNFα s-au apreciat prin metoda ELISA. PCRhs – latex-imunoturbidimetrie. Insulina serică – metoda imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA). HOMA-IR – calculat prin formula = insulina à jeun (μU/ml)x glicemia à jeun (mmol/l)/22,5.

Rezultatele obţinute. Sindromul metabolic conform consensului IDF s-a diagnosticat la 46 de copii (21,10%) din 218 copii supraponderali şi obezi incluşi în cercetare. Insulina serică s-a constatat elevată semnificativ statistic la copiii supraponderali şi obezi cu sindrom metabolic (31,26 ± 2,22 μU/mL) faţă de copiii supraponderali şi obezi fără sindrom metabolic (16,71 ± 0,65 μU/mL) (p < 0,001). Indicele HOMA-IR a înregistrat o corelaţie semnificativ statistică pozitivă cu parametrii metabolici (colesterolul total, LDL-C, trigliceride, glicemia à jeun), valorile tensiunii arteriale, leptina serică, parametrii antropometrici (IMC, CA), markerii proinfl amatorii (TNFα, PCRhs) şi o corelaţie negativă, de asemenea, semnifi cativ statistică cu HDL colesterol şi adiponectina serică. Leptina, TNFα şi PCRhs au fost crescute, iar adiponectina scăzută preponderent la copiii diagnosticaţi cu sindrom metabolic, totodată, leptina, TNFα şi PCRhs s-au corelat pozitiv, iar adiponectina negativ cu parametrii metabolici, antropometrici şi valorile tensionale. Dislipidemia înregistrată la copii cu sindrom metabolic s-a caracterizat preponderent prin hipertrigliceridemie (1,85 ± 0,10 mmol/l) şi reducerea semnificativă a nivelului de HDL-colesterol (1,12 ± 0,03 mmol/l).

Concluzie. Utilizarea criteriilor IDF de definire a sindromului metabolic în comun cu aprecierea modelului homeostatic al evaluării indirecte a rezistenţei la insulină – HOMA-IR şi a biomarkerilor care integrează semnale metabolice şi inflamatorii (a adipokinelor, citokinelor) – constituie instrumente valoroase în identificarea copiilor cu sindrom metabolic.

Cuvinte cheie: sindrom metabolic, obezitate, copii, biomarkeri, adipokine

Full text | PDF