Managementul preoperator în megacolonul congenital Hirschsprung

Simona-Gabriela TUDORACHE, Cătălin CHIRIAC-BABEI, Toli PATRANCUS and Laura NICULESCU

REZUMAT

Introducere. Megacolonul congenital Hirschsprung reprezintă o provocare din punct de vedere al stabilirii diagnosticului şi al unui plan terapeutic adecvat. Dacă în ceea ce priveşte operaţia definitivă au fost descrise numeroase tehnici şi s-au făcut studii ce au urmărit complicaţiile postoperatorii, documentaţia disponibilă privind urmărirea şi tratamentul anterior intervenţiei definitive este redusă.

Material şi metodă. Studiul este de tip retrospectiv şi include un lot de 31 de pacienţi diagnosticaţi şi trataţi în Clinica de Chirurgie a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu“ în perioada 2010-2014. Lotul de pacienţi a fost împărţit în două grupuri: grupul I – pacienţii la care s-a efectuat derivaţie digestivă externă înaintea operaţiei defi nitive şi grupul II – pacienţii fără derivaţie, care au benefi ciat de nursing preoperator. Parametrii principali urmăriţi au fost rata de apariţie a enterocolitei şi numărul de internări anterioare operaţiei definitive. Parametrul secundar urmărit este vârsta la momentul operaţiei, pacienţii fiind urmăriţi până în momentul operaţiei definitive. Datele au fost colectate din sistemul informatic al Spitalului – Hipocrate, foile de observaţie clinică generală şi protocoalele operatorii şi au fost prelucrate folosind sistemul SPSS versiunea 22.0.

Rezultate. Din grupul I, 10 pacienţi (32,3%) au făcut cel puţin un episod de enterocolită înaintea operaţiei definitive, comparativ cu doar 3 pacienţi (9,7%) din grupul II. Analizând datele, se constată că pacienţii din grupul I au în medie cu 4 internări mai mult faţă de cei din grupul II. Durata medie de spitalizare pe internare a fost de 21 de zile în grupul I şi de 7 zile în grupul II. Vârsta la momentul operaţiei a variat între 2 şi 72 de luni în tot lotul, cu o medie de 8 luni la pacienţii din grupul II şi de 21 de luni la cei din primul grup. Durata medie de observare a pacienţilor a fost de 3 luni pentru grupul I şi de 16 luni pentru cel de-al doilea grup.

Concluzii. În grupul celor cu derivaţie externă, episoadele infecţioase sunt mai frecvente şi numărul de internări anterior operaţiei definitive mai mare. Dacă este disponibil examenul histo-patologic extemporaneu, se consideră că este folositoare coborârea într-un singur timp, cu excepţia cazurilor care au indicaţie absolută de stomie.

Cuvinte cheie: megacolon Hirschprung, nursing, derivaţie externă, coborâre primară

Full text | PDF