Ileana-Carmen MATLAC and Dan Mircea ENESCU

REZUMAT

Obiectiv. Analiza tipurilor de acoperire cu părţi moi folosite în traumatismele complexe de membre la copii în vederea unei potenţiale optimizări ulterioare a managementului acestora.

Materiale şi metode. Datele privind copiii internaţi în Clinica de Chirurgie Plastică şi Arsuri a Spitalului de Urgenţă pentru copii „Grigore Alexandrescu“, între anii 2005 şi 2013, cu traumatisme complexe de membre care au necesitat acoperire cu părţi moi, au fost obţinute din protocoalele operatorii. Au fost obţinute informaţii cu privire la sexul şi vârsta pacienţilor, tipul incidentului, modul de producere, regiunea care a necesitat acoperire, date referitoare la numărul şi tipul intervenţiilor chirurgicale, precum şi despre tipul de acoperire practicat.

Rezultate. Un număr de 80 de copii a necesitat acoperirea cu părţi moi în traumatismele complexe de la nivelul membrelor. Băieţii au reprezentat aproximativ două treimi din numărul cazurilor. Vârsta minimă a pacienţilor a fost de 1 an, iar cea maximă de 16 ani. Au fost cu aproximativ 50% mai multe traumatisme de acest tip la nivelul membrului superior decât la nivelul membrului inferior. Degetele mâinilor au necesitat acoperire în majoritatea cazurilor (77,5%). În cea mai mare parte a cazurilor de la acest nivel (77%) au fost practicate acoperiri cu grefe de piele liberă despicată şi lambouri locale.

Concluzii. Majoritatea pacienţilor în cazurile de acoperire cu părţi moi în traumatismele pediatrice complexe de membre au fost băieţi, zona preponderent afectată a fost reprezentată de degete şi cel mai adesea a fost necesară utilizarea grefelor cu piele liberă despicată şi a lambourilor locale. Accidentele au fost preponderent în relaţie cu mediul casnic. Cazurile au avut o evoluţie necomplicată, soluţiile utilizate în acoperire având succes în peste 90% din situaţii.

Cuvinte cheie: acoperire cu părţi moi, traumatisme complexe de membre, grefă, lambou, sutură, debridare

Full text | PDF

Mircea ANDRIESCU, Sorin TALA and Dan Mircea ENESCU

REZUMAT

Obiective. Stabilirea unor corelaţii anatomo-funcţionale necesare în genitoplastiile feminizante prin studiul literaturii de specialitate, urmărindu-se modificările procedurilor chirurgicale odată cu câştigarea cunoştinţelor anatomice de-a lungul timpului.

Materiale şi metodă. Au fost studiate referinţe de pe internet şi din biblioteca personală, unele de importanţă istorică în prezent, dar care reprezintă paşi evolutivi în stabilirea procedeelor actuale accesate în chirurgia de feminizare. Au fost urmărite rapoarte de caz, review-uri, prezentări tehnice, studii retrospective, prospective sau descriptive şi capitole de carte.

Rezultate. Din materialul studiat au fost selectate 43 de titluri ce includ studii şi comunicări care aduc în prim plan importanţa trăsăturilor anatomo-funcţionale prezente în cadrul patologiei studiate, făcând corelaţii ce au dezvoltat, perfecţionat şi rafinat tehnicile chirurgicale folosite în genitoplastiile feminizante. Unele observaţii şi aplicaţii tehnice au valoare istorică în prezent, dar aceste aspecte au fost reiterate în acest studiu, încercându-se decantarea unor procedee chirurgicale în pas cu cerinţele actuale.

Concluzii. Deşi tehnicile chirurgicale au căpătat valoare datorită unui studiu aprofundat al anatomiei funcţionale, fiecare timp operator câştigând acurateţe şi valoare funcţională, cu păstrarea senzoriului în zona genitală prin respectarea structurilor cu importanţă erectilă şi tactilă, există încă multe controverse legate de chirurgia de normalizare, controverse adâncite de paucitatea datelor pe termen lung, dar şi de implicaţiile etice şi deontologice ale acestui tip de tratament. În cazurile de hiperplazie adrenaliană congenitală, păstrarea capitalului biologic şi a funcţiei de reproducere uşurează deciziile terapeutice.

Cuvinte cheie: genitoplastie feminizantă, corelaţii anatomo-funcţionale

Full text | PDF