Adrian NEACȘU, Cătălina Diana STĂNICĂ and Constantin Dimitrie NANU

REZUMAT
Sindromul ovarelor polichistice (SOPC) este o disfuncție endocrină comună și heterogenă, caracterizată de anovulație cronică și exces androgenic, ce afectează 6-10% din femeile de vârstă fertilă. Este cea mai frecventă cauză de infertilitate anovulatorie.
Se pare că elementul cheie în fiziopatologia SOPC este rezistența crescută la insulină.
La adolescente, corectarea infertilității nu este prioritară. Ele pot primi tratament pentru normalizarea ciclurilor menstruale, cu diminuarea simptomatologiei și ameliorarea disfuncțiilor metabolice. Multe adolescente supraponderale au insulinemia crescută, ceea ce poate juca un rol în dezvoltarea SOPC.
Tratamentul standard este cu estroprogestative orale folosite pentru a realiza cicluri menstruale regulate.
Normalizarea ciclurilor menstruale se poate face cu contraceptive orale sau antidiabetice orale care ameliorează disfuncțiile metabolice.
O abordare adjuvantă, de maximă importanță pentru adolescente este modificarea stilului de viață, dieta. La adolescente tratamentul va fi individualizat în funcție de o serie de paticularități de care trebuie ținut
seama: tulburări ale mestruației, mastopatii și distrofii ovariene, sindrom de hiperandrogenism, boli cu transmitere sexuală, alte afecțiuni asociate.
La femeile obeze cu SOPC, scăderea în greutate ameliorează hiperandrogenismul, reduce tulburările metabolice, scade rezistența la insulină și insulinemia, îmbunătățește rata fertilității, stimulează ovulația.

Cuvinte cheie: sindromul ovarelor polichistice, infertilitate anovulatorie

Full text | PDF

Constantin Dimitrie NANU, Cătălina Diana STĂNICĂ, Adrian NEACȘU and Gabriela ONEAGA

REZUMAT
O serie de medicamente pot traversa placenta, având efecte teratogene și embriotoxice asupra produsului de concepție.
Pentru peste jumătate din medicamentele utilizate în prezent nu dispunem de studii care să releve efectele acestora asupra mamei sau produsului de concepție. Cu toate acestea, 45-95% din gravide iau medicamente în cursul sarcinii, 7% continuând un tratament pentru boli preexistente sarcinii. 17% din gravide primesc antibiotice.
Profilaxia cu antibiotice a creat o „falsă securitate“, pentru a eluda apoi gesturi clasice de asepsie și antisepsie. În obstetrică, terapia cu antibiotice trebuie să țină seama de terenul special al gazdei și de existența fătului din primele stadii de dezvoltare până la termen.
Antibioterapia are un aport incontestabil și important în obstetrica modernă, dar administrarea profilactică a antibioticelor nu poate acoperi defectele de tehnică, de asepsie și antisepsie, producând și rezistență la
antibiotice.
Se impune folosirea antibioterapiei în cazurile cu risc: travaliu lung, membrane rupte, manevre obstetricale, bolnave tarate sau cu afecțiuni asociate.

Cuvinte cheie: antibioticoterapie, sarcină, obstetrică

Full text | PDF