Camelia DIACONU, Giorgiana DEDIU, Mădălina ILIE and Mihaela Adela IANCU

REZUMAT

Antagoniştii de vitamina K au reprezentat timp de peste 50 de ani singura opţiune de tratament anticoagulant oral, deşi grevată de numeroase interacţiuni alimentare şi medicamentoase, cu impact direct asupra siguranţei şi eficacităţii acestui tratament. Complicaţiile frecvente ale tratamentului anticoagulant cu antivitamine K au condus la necesitatea apariţiei unor anticoagulante orale noi (ACON). Principalele ACON utilizate actualmente sunt dabigatran, rivaroxaban şi apixaban. ACON au o serie de avantaje faţă de antivitaminele K: mai puţine interacţiuni medicamentoase, lipsa interacţiunilor alimentare, debut rapid al acţiunii anticoagulante, clearance rapid, lipsa necesităţii monitorizării INR. Tratamentul cu ACON trebuie individualizat în funcţie de vârsta bolnavului, comorbidităţile şi antecedentele acestuia, statusul funcţiei renale, medicaţia concomitentă. Având în vedere faptul că experienţa cu ACON este încă limitată în practică, medicii care monitorizează aceşti pacienţi, inclusiv medicii de familie, trebuie să acorde o atenţie sporită şi să raporteze eventualele reacţii secundare.

Cuvinte cheie: anticoagulant nou, dabigatran, rivaroxaban, apixaban

Full text | PDF